Comori spirituale: Mânăstirea Izvorul Tămăduirii

Comori spirituale: Mânăstirea Izvorul Tămăduirii

  • Add Comments
  • Print
  • Add to Favorites

*O oază de linişte, de pace şi de rugăciune la doi paşi de zona urbană * Pelerinajul credincioşilor la izvorul cu apă tămăduitoare, vechi de un secol şi jumătate, rămâne un eveniment care atrage români de pe întreg teritorul României

 

Pe drumul ce duce spre Cerna de la Măcin, la câteva sute de metri de ieşirea din oraş, un drum de pietriş spre cariera de piatră ne întâmpină cu indicatorul Mânăstirea ”Izvorul Tămăduirii”. În apropierea carierei de piatră, la poalele Munţilor Hercinici, drumul se bifurcă, în partea stângă zărindu-se deja silueta albă a bisericii mânăstirii. De cum intri pe poarta mânăstirii te întâmpină pe partea stângă „altarul de vară”, pe dreapta clădirea zveltă a bisericii şi clopotniţa, iar drept în fată stăreţia, cu o micuţă dar minunată grădină de flori.

Această mănăstire amplasată la poalele Munţilor Măcin, cei mai vechi din Europa, a fost ridicată acum şapte ani, data de origine fiind 1 iulie 2005, iar decizia a Înalt Prea Sfinţitului Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului.

Numele „Izvorul Tămăduirii” nu a fost ales la întâmplare, deoarece în apropierea acestui sfânt lăcaş se află un izvor al cărui nume popular este „Fântâna de leac”. În legătură cu acest izvor există şi o interesantă legendă:

Se zice că acum mai bine de 150 de ani se afla în satul unde se găseşte azi Măcinul un cioban bătrân şi bogat pe nume Stroe, un român de o evlavie şi o teamă de Dumnezeu cum rar întâlneşti. Poate de aceea Cel Atotputernic îl înzestră cu o avere frumoasă şi spre bătrâneţe îi dărui o fată. Nu după mult timp fata rămâne orfană de tată, apoi şi de mamă. Ultimele cuvinte ale mamei sale au fost rostite cu creştineasca povaţă: Să fii, mamă, cuminte şi cu credinţă în Dumnezeu, singurul tău sprijin!. Fata urmă cu sfinţenie sfaturile mamei lăsate cu limbă de moarte. Pe stradă nu ieşea decât foarte rar, nu vorbea cu nimeni, iar copiii de seama ei o priveau cu teamă. Satul o poreclise deja Sfânta lui Stroe, subliniind cuminţenia ei. Aşa s-au scurs ani de zile, fata cu rugăciunile şi satul cu clevetirile.

            Nu împlinise încă optsprezece ani. Într-o vară secetoasă, frigurile secerau pe capete sătenii. Oamenii răi şi bârfitori au încercat să se apropie de Dumnezeu prin post şi rugăciune. Totul parcă era în zadar. La un moment dat, unul din mai marii satului atribui vina acestui blestem fiicei lui Stroe. Toţi strigară în cor: Da, fiica lui Stroe e cauza, ea este vrăjitoarea!

            Seara, când cocoşii fac a doua strigare, trei ţărani s-au strecurat în curtea părăginită a lui Stroe, au omorât-o pe fată şi au îngropat-o, crezând că aşa au facut dreptate. A doua zi dimineaţă, din locul unde a fost îngropată fiica lui Stroe a ţâşnit un izvor cu apă rece şi limpede, binecuvântat de Dumnezeu cu darul de a vindeca pe toţi cei bolnavi ce se vor spăla cu apa lui.

 

De atunci şi până astăzi s-au scurs 150 de ani şi în fiecare primăvară, în prima zi de vineri de după Paşti, la sărbătoarea creştin-otodoxă Izvorul Tămăduirii se aduna lume multă ca să ia apă sfinţită cu rugaciunile preoţilor şi apoi participă la o agapă frăţească, aceasta mai cu seamă până în anul 1950.

În perioada comunistă, date fiind privaţiunile impuse de regimul politic, izvorul şi-a pierdut importanţa între 1950 si 1989, dar a revenit în atenţia credincioşilor după 22 decembrie 1989. Oameni din toate colţurile ţării se adună în curtea mănăstirii la sărbătoarea de  hram, la Izvorul Tămăduirii, pentru a-L slăvi şi a I se închina lui Dumnezeu. Sfânta Liturghie de hram este oficiată de obicei de însuşi Înalt Prea Sfinţitul Visarion, Episcopul de Tulcea. Bineînţeles că toată lumea este atrasă şi de apa sfinţită, pentru că izvorul curge şi astăzi iar preoţii sfinţesc în ziua de sărbătoare apa cea dătătoare de sănătate.

Biserica nu este încă pictată, însă în ea sălăşluiesc câteva icoane cu pietre preţioase şi semipreţioase de la Muntele Athos şi de la Ierusalim, aduse de stareţul mănăstirii – Protosinghel Ieronim. Se remarcă icoana vindecătoare de cancer a Maicii Gerontissa şi racla cu Sfinte Moaşte ce adăposteşte fragmente din veşmântul Sfântului Ioan Rusul din Stejarul de la Mamvri, moaşte ale Sfinţilor Mucenici ucişi de perşi la anul 614 aduse de la Sfânta Mănăstire ”Sfântul Teodosie” din Pustiul Iudeii din Palestina, moaşte de la Sfinţii Mucenici ucişi de perşi în anul 614 şi de la Sfinţii 14.000 de prunci ucişi de Irod aduse de la Sfânta Mânăstire ”Naşterea Mântuitorului” de la Bethleem din Palestina, dar şi un fir din rasa Sfântului Ioan Iacob din Pustiul Hozeva.

Părintele stareţ, Protosinghelul Ieronim, are mereu cuvinte pline de bunătate şi îndemn evlavios:„Cuvântul meu către tinerii de astăzi, este să nu uitaţi de buna cuviinţă, să vă ascultaţi şi respectaţi  părinţii, să îndepărtaţi din sufletele dumneavoastră dorinţa fără margini de distracţii, consumul de alcool şi de droguri, care în lumea aceasta, ce se vrea modernă, a adus atâta durere, atâta moarte. Într-un cuvânt, asistăm la drama lumii moderne, care nu-l mai vrea pe Dumnezeu ci îşi găseşte liniştea în alte chipuri şi moduri şi nu mai consideră că există şi o altă alternativă, aceea pe care ne-o oferă biserica. Părinţii au plecat la muncă în străinătate ca să le asigure copiilor o situaţie materială mai bună, în timp ce tinerii noştri îşi caută fericirea pământească în afara bisericii. Drama cea mai mare a tinerilor de astăzi este – nu aşa cum se tot spune – inexistenţa modelelor, ci faptul că nu sunt luaţe în seamă. Boala cumplită a tinerilor noştri este nepăsarea şi indiferenţa, aşa că eu vă îndemn să duceţi o viaţă cinstită departe de pericolele vieţii şi să nu uitaţi: în biserică îl găsiţi pe Dumnezeu care vă aşteaptă şi vă oferă din înţelepciunea Lui, din bunătatea Lui şi mai mult decât atât, de cine ne vom teme dacă suntem lângă Dumnezeu?!”.

 

No Comments to “Comori spirituale: Mânăstirea Izvorul Tămăduirii”

add a comment.

Leave a Reply