Nonconformismul marilor oraşe vs. prejudecăţile provinciale

Nonconformismul marilor oraşe vs. prejudecăţile provinciale

  • Add Comments
  • Print
  • Add to Favorites

A fi nonconformist este o modă sau o calitate, iar a fi prizonier prejudecăţilor este un defect, iata doua afirmatii realmente discutabile, susţinătorii şi combatanţii ambelor concepte vor fi întotdeauna de ambele părţi ale baricadei.

Cred că nonconformismul se adresează tuturor vârstelor, iar prejudecăţile mai mult provincialilor. Pornind de la definiţiile celor două noţiuni, putem spune ca uneori linia de demarcaţie dintre a fi nonconformist şi rebel devine extrem de subţire, cum la fel de fină este şi cea dintre a avea prejudecăţi şi a fi demodat.

Am spus că nonconformismul nu ţine de vârstă, dar în funcţie de aceasta el se manifestă diferit. Dacă la adolescenţi nevoia de a fi originali, de a ieşi în evidenţă prin orice mijloace, este imperios necesară şi abaterea de la anumite norme de ordin vestimentar, limbaj, comportament îi determină să afirme despre ei că sunt nonconformişti, la adulţi acest concept are valenţe mai profunde, căci ce este permis la o anumită vârstă, când să fii puţin excentric se prinde, este „interzis” – cel puţin în codul normelor nescrise dar considerate de toată lumea rigori de comportament – la o altă vârstă.

Că nonconformismul este apanajul marilor oraşe, n-aş putea spune cu certitudine, acesta depinzând de domeniul de manifestare la care ne referim. Este însă o certitudine că a fi nonconformist în provincie necesită o doză mai mare de curaj, pentru că fiind comunităţi mici în care fiecare cunoaşte pe fiecare, acest Fiecare cu propriul lui bagaj de cultură şi prejudecăţi te cântăreşte, te evaluează şi te clasifică.

Nu acelaşi lucru se întâmplă în marile oraşe unde oamenii sunt mult mai deschişi noului si acceptă schimbările şi diferenţele cu mai multă uşurinţă, iar nonconformismul pare o stare normală. Provincialul intuieşte sau simte aceste difrenţe. Că le şi acceptă este indoielnic, căci de unde vine el, un anume lucru trebuie făcut aşa sau spus altfel.

Acceptarea noului, a ştiinţei şi a schimbării în viaţa noastră ar trebui, cred, să vină de la sine şi să alunge anumite prejudecăţi în comunităţile în care acestea se transmit din generaţie în generaţie.

Că nonconformismul depăşeşte uneori limitele bunului simţ este si aceasta o realitate şi poate că ar trebui să luăm ce este bun de la fiecare, cu moderaţie, să trecem prin filtrul bunei credinţe şi cuviinţe astfel încât să rămânem noi înşine.

Irina  Cerchia

 

No Comments to “Nonconformismul marilor oraşe vs. prejudecăţile provinciale”

add a comment.

Leave a Reply